Sfuei Mensîl Furlan Indipendent
Archivi de Patrie

Cuant che par ducj al jere Bepino

............

So pari e mê mari a jerin fradis intune famee di 12 fîs. Lui dal ’40 e jo dal ’49 o vin vût, come tancj, il destin di jessi clamâts come i nonos: Josef e Antoni. E, stant che si nas piçui, o sin deventâts Bepino e Tonino.

Tai miei ricuarts al è simpri stât seminarist. Di fat, al è jentrât in seminari che o jeri in asîl e al è deventât predi che o jeri fantacin. Lu viodevi pal plui cualchi sabide e domenie, che al vignive in paîs a dâ une man al plevan, e, po dopo, vie pes vacancis.

Dongje di jessi so cusin o jeri ancje zagut e mal visi simpri in ativitât passionade, vûstu par animâ la liturgjie, vûstu par tignî ben lis robis de glesie. Nol jere parament, cjandelîr, standart che al fos lassât malsestât. E alore tu lu cjatavis in sagristie in zenoglon a sfreâ cuntune mieze cevole la tele dai standarts, o ben, a russâ cun cinise e asêt i cjandelîrs arzentâts. Al jere inmagât di musiche, cjant, art e bielece.

Inamorât de nestre glesie di Sant Stiefin tal cimitieri, a Remanzâs, tu lu viodevis sentât sul muret cun cjarte e lapis a dissegnâ sot di ogni forme chel biel monument.

O vevin une agne che e jere lade a marît a Vignesie e che nus tignive a cjase sô ogni tant par cualchi zornade. Mi ven ancjemò mâl di gjambis a pensâ a tropis corsis par puints, cjampiei e fondamentis par lâ a viodi magari dome un cuadri di Tintoretto intune glesie “periferiche”, che, “par lâ a Sant Marc o tal Palaç Ducâl, tu puedis lâ di bessôl, vuidât di un libri”. Mi visi di une volte che mi à menât  te abazie di Sant Zorç, là che al à clamât un benedetin, che insiemi si àn metût a fevelâ di musiche cuntune passion mai viodude. Plui indevant o ai savût che chel benedetin al jere Pelegrin Ernetti, grant studiôs di musiche antighe, che Bepino al veve frecuentât cun lui cualchi cors e che insiemi a jerin deventâts forsit i plui grancj studiôs dal cjant patriarcjin. Cence di lui, mi varessie vignude la passion pe storie e pe art che mi cjati intorsi? No isal avonde par vêi agrât?

di Antoni Buiani

L’EDITORIÂL / La lezion de bandiere par dismovisi dal letarc

Walter Tomada
Par sigûr o sin stâts ducj braurôs cuant e je rivade in television la storie, discognossude a tancj furlans, di Marc di Murùs (o Moruç?), ultin a rindisi ae concuiste venite dal 1420. Pûr di no dineâ la sô apartignince ae Patrie dal Friûl, lui – che al puartave la bandiere dal Stât patriarcjâl – […] lei di plui +

La piçade / Fevelìn di autonomie pluio mancul diferenziade

Mastiefumate
In Italie si torne a fevelâ di autonomie. Magari par dâi cuintri, ma si torne a discuti. La Lega cu la propueste di leç su la autonomie diferenziade e torne a metile in cuistion. Dopo la Secession de Padanie, la Devoluzion, la Gjestion des Regjons dal Nord, dutis cuistions ladis in malore, cumò Calderoli al […] lei di plui +

L’EDITORIÂL / No stin a colâ inte vuate de indiference

Walter Tomada
Al à fat une vore di scjas l’articul scrit su la “Patrie” di Setembar di Marco Moroldo, furlan che al vîf in France e che al à insegnât ai siei fîs la marilenghe. Tornât a Mortean pes vacancis di Istât, al à provât a cirî cualchi zovin o cualchi frut che al fevelàs furlan cui […] lei di plui +