Sfuei Mensîl Furlan Indipendent
Archivi de Patrie

CONTECURTE. “La mance” – Storiute di buinegnot n. 18

............

Rafael Cativel al à cjolte Miane di Piso. Lui al saveve lei e scrivi pulît. Invezit jê e faseve fature, ma par chel cont no voleve jessi di mancul.
Chest fat, zontât cuntun dedut di gjelosie, le puartave a cori jê sul puartel dal curtîl a spietâ la puestine, a vierzi par ordin la pueste ancje a non di Rafael e, za che e jere vierte, a lei biel planc ce che i scrivevin.
Ma par solit e rivave pueste de prime fie Dusuline, a servî a Turin di frutate tune cjase di siôrs che i volevin ben come a une fie.
Dusuline e jere a stâ cui siôrs, no veve spesis di sorte (al plui, cualchi cine la fieste dopomisdì, che e à tant vaiût cu lis storiis di Robert Taylor e di Shirley Temple, e tan t ridût cun Cric e Croc), la mesade je mandavin cjase par ordin i siôrs tante che e jere e cun di plui, une volte, Dusuline e à zontât i doi francs di une mance vuadagnade, une dì, di une tant degnevule persone amie dai siôrs.
«Vi mando anche una mancia, che so che avete tanto bisogno» ur à scrit Dusuline, e sô mari Miane e leieve cumò e tornave a lei, cui voi sledrosâts di no podê crodi.
«Cje ca, Rafael, ce robones! Dusuline a dîs che nus mande une manze» e cor tal ort a visâ Rafael che al nase la robe a colp, cence bisugne di lei.
«Orpo di chê madone, Miane, sâtu che a Turin e àn manzes par ogni cjanton!»
«E par dute chê strade, cemût ae di fâ, puare bestie?»
«Ah bon, baste dîi alon e jê e sa dibessole vignî di Turin a Sante Marie».
«Sêtu sigûr?”
«Po no ûtu! A sarà cumò za rivade a mieze strade».
E jù strambolots di chê sorte, su la puarte dal ort, fin che Rafael i à dit dai doi francs e i à dit che sai tegni par se, di cjosi alc, in maniere un fregul di indulcîle e no sintî il verbumcaro par dute chê solfe che i veve fat. ■
di Ivano Urli

L’EDITORIÂL / La lezion de bandiere par dismovisi dal letarc

Walter Tomada
Par sigûr o sin stâts ducj braurôs cuant e je rivade in television la storie, discognossude a tancj furlans, di Marc di Murùs (o Moruç?), ultin a rindisi ae concuiste venite dal 1420. Pûr di no dineâ la sô apartignince ae Patrie dal Friûl, lui – che al puartave la bandiere dal Stât patriarcjâl – […] lei di plui +

La piçade / Fevelìn di autonomie pluio mancul diferenziade

Mastiefumate
In Italie si torne a fevelâ di autonomie. Magari par dâi cuintri, ma si torne a discuti. La Lega cu la propueste di leç su la autonomie diferenziade e torne a metile in cuistion. Dopo la Secession de Padanie, la Devoluzion, la Gjestion des Regjons dal Nord, dutis cuistions ladis in malore, cumò Calderoli al […] lei di plui +

L’EDITORIÂL / No stin a colâ inte vuate de indiference

Walter Tomada
Al à fat une vore di scjas l’articul scrit su la “Patrie” di Setembar di Marco Moroldo, furlan che al vîf in France e che al à insegnât ai siei fîs la marilenghe. Tornât a Mortean pes vacancis di Istât, al à provât a cirî cualchi zovin o cualchi frut che al fevelàs furlan cui […] lei di plui +