Zornadis di malinconie, di ricuarts e forsit di rimuars chês che nus spietin. A son lis zornadis dai sants e dai muarts, dai muarts che a son i nestris sants. Une ocasion straordenarie par cjalâ in muse la realtât, par relativizâ tantis robis che nus somein impuartantis e invezit a son stupidis e banâls, par meditâ sul valôr dal timp che un lari impietôs nus strafuìs dì par dì, ore par ore, moment par moment. E cheste scuele di vite e à come catedre la sapience e come bancs lis sepulturis de nestre int passade da la bausie a la veretât, da la precarietât a la stabilitât, da la tende provisorie a la cjase eterne, da la lûs cerclade di scûr de nestre esistence al scûr inceant di Diu e inluminât a dì dal grant don de fede.
In chescj dîs il gno pinsîr afetuôs e ricognossint al svuale tai cimitieris là che, come predi, o ai metude a durmî te scune de tiere tante int di ogni etât e cundizion: dal cimitieri di Visepente a chel di Val e Rualp e Treli par finî in chel di Vençon, là che o ai lis mês lidrîs.
Ma la malinconie si reonç pensant a ce gambiament che al è stât operât ancje in Friûl parfin tai cimitieris, trasformâts in lûc di sfide a cui che al à plui trist gust e mancul dignitât. Propit. O vin pierdût il sens de muart e par conseguence ancje chel de vite.
Se il lûc de veretât al è deventât une comedie, trop grande no saraie la comedie te senegjade dal mont?
Benedetis lis puaris sepulturis che mê mari, siore dome di fede, e furnive di muscli e di claputs a forme di crôs e cuntun mac di crisantemis di ort e un lusorut di pôcs centesins! Ma si saveve che e jere une zornade speciâl parcè che il grumussut di tiere al jere furnît come di fieste. Ma se la lûs e je impiade dut l’an e il mac des rosis nol cognòos ni sut ni ploie parcè che a son matis, ce sens aial celebrâ la zornade dai muarts?
I nestris muarts nus àn lassade robe vere: cjamps, cjasis, culture, valôrs, bêçs vêrs. Podìno puartâur un mac di rosis matis e cjalâju in muse?
Tachìn, par amôr di Diu, a deventâ seris almancul tal unic puest là che la veretât e la serietât a varessin di regnâ di paronis. Tachìn a capî il valôr dal timp, de vite, dal cîl, de tiere, des stagjons, dai afiets, dal lavôr, de amicizie, dal paîs, de libertât, de profonditât. Imparìn la scuele de vite sui bancs de muart.
Un regâl jo lu domandarès ai nestris muarts. Sore dal lumin che ur impiìn su la sepulture, di no lassânus mai cence il lusorut de fede e de sperance. Sore des rosis che ur metìn, di no lassânus mai cence lis rosis de virtût e il profum des buinis cualitâts. Sore de visite che ur fasìn, di fânus tornâ a cjase plui siôrs di sintiment, plui tacâts a la vite, plui impegnâts te storie piçule e grande.
E ur domandarès, a lôr che a vivin in Diu, di no lassânus colâ te muart prin de ore. A ‘nd è int che e passe plui timp cui siei muarts che no cun chei dal paîs e che e fevele plui cu la int di là che no cun chê di ca. O cognòs personis che a jessin di cjase dome par lâ li dentri. Nol è just nè seri jemplâ di vite il cimitieri e trasformâ paîs e borcs e curtîi in cimitieri.
I muarts a son la nestre arcje di santitât, il nestri capitâl di storie e di sapience, il nestri tesaur di esperience e di culture, lis nestris lidrîs platadis sot tiere. No si onore un tesaur dismenteantlu o svendintlu. No si onore la lidrîs lassant secjâ l’arbul.
pre Antoni Beline
Contile juste / Plebissît pustiç
Diego Navarria
“MMandi, nono.” “Mandi frut!” “Dai mo, nono, no soi un frut. O ai disenûf agns e o ai pene finît il liceu!” “Par me tu sarâs simpri un frut, il prin nevôt. Però e je vere, tu sês deventât grant, une anime lungje. Se tu cressis ancjemò tu varâs di sbassâti par jentrâ in cjase, […] lei di plui +
Presentazion / Presentazion dal libri “Fûc su Gurize”. Intal ambit dal Cors Pratic di Lenghe e Culture Furlane inmaneâtde Societât Filologjiche Furlane
Redazion
Joibe ai 17 di Avrîl dal 2025 aes sîs e mieze sore sere (18.30)SALE CONFERENCIS DE BIBLIOTECHE COMUNÂLVie Rome 10, Vile di Ruvigne / Via Roma 10, S.Giacomo di Ragogna A intervegnin: DIEGO NAVARRIA colaboradôr dal mensîl ‘La Patrie dal Friûl’e DREE ANDREA VALCIC president de Clape di Culture ‘Patrie dal Friûl’Jentrade libare lei di plui +
Cungjò / Mandi, Bruno.
Redazion
Al declarave “che nol è dificil fâ telecronachis in marilenghe e che il furlan al à peraulis e espressions di pueste par fâlu”. lei di plui +
L’EDITORIÂL / La lezion de bandiere par dismovisi dal letarc
Walter Tomada
Par sigûr o sin stâts ducj braurôs cuant e je rivade in television la storie, discognossude a tancj furlans, di Marc di Murùs (o Moruç?), ultin a rindisi ae concuiste venite dal 1420. Pûr di no dineâ la sô apartignince ae Patrie dal Friûl, lui – che al puartave la bandiere dal Stât patriarcjâl – […] lei di plui +
La piçade / Fevelìn di autonomie pluio mancul diferenziade
Mastiefumate
In Italie si torne a fevelâ di autonomie. Magari par dâi cuintri, ma si torne a discuti. La Lega cu la propueste di leç su la autonomie diferenziade e torne a metile in cuistion. Dopo la Secession de Padanie, la Devoluzion, la Gjestion des Regjons dal Nord, dutis cuistions ladis in malore, cumò Calderoli al […] lei di plui +
Grant suces di “Stin dongje ae Patrie”, la tierce edizion de fieste dal nestri gjornâl
Redazion
Pe rassegne Avostanis, li dai Colonos a Vilecjaze di Listize, il mont des associazions, de culture, dal spetacul, dal sport si è strenzût intor dal gjornâl dut par furlan fondât tal 1946 A an partecipât: Glesie Furlane, i Bakan, Claudio Moretti – Elvio Scruzzi – Fabiano Fantini (Teatro Incerto), Serena Fogolini e Raffaele Serafini (Contecurte), […] lei di plui +