Sfuei Mensîl Furlan Indipendent
Archivi de Patrie

EDITORIÂL – Parcè che o soi deventât autonomist

............


Venit de bande di mari, sicilian de bande di pari, e cuntun non che al è dut un program: Rosario Di Maggio. Chest o soi jo, furlan de etât di un an, cumò libar professionist, trê fîs, cincuantecinc agns, autonomist.
_Sclarî lis resons de mê militance nol è dificil, ma forsit al è esemplificatîf di cemût che si puedi vivi in cheste tiere, amantle come se e fos la tô Patrie, pûr cence jessi “a nivel gjenetic” perfet. Lu dîs, clâr, cuntun pôc di auto ironie.
_O soi stât di simpri apassionât di politiche, ricognossint la aree dal centri çampe tant che mê aree di riferiment naturâl, o disarès cuasi istintive. Nol è stât facil propit, duncje, par mi, capî che la dirigjence dal centriçampe no tutelave propit i interès dal teritori e de sô int. Al è stât un percors lunc, tormentât, durât cuasi dîs agns, chel necessari ae mê cjapade personâl di cussience. Fin al rivâ inevitabil tal mont autonomist, tant che uniche risorse politiche par contrastâ la tindince, aromai insopuartabil, di avilî e di tibiâ lis aspirazions, lis identitâts, i sintiments dal popul furlan, de nestre tiere, de nestre storie.
_Esemplâr, in chest sens, la vicende dal eletrodot Terna fat su in chê modalitât aerie disgraciade, cussì cemût che al sta par jessi finît. A aprofondî dome che un pôc la cuistion, si rindisi cont daurman che une infrastruture cussì penze pal teritori [il Ministeri dai Bens Culturâi le à definide “devastante”], no je nassude par câs, ma cu la colpevule poie di ducj i Partîts talians, dal centri diestre al centri çampe. Nissun escludût.
_E, par deduzion, si pues dî che la nestre tiere no podarà jessi mai difindude avonde di oms che a stan in organizazions politichis cun segretariis a Rome, o a Milan. Chest parcè che lis sucursâls regjonâls dai Partîts talians a àn tant che riferiment prioritari dai interès diviers di chei locâi e teritoriâi. Al è inte nature de lôr stesse modalitât organizative.
_E alore, fâ su une fuarce politiche teritoriâl, autonome e al libere dal vincul opressîf dai Partîts talians mi pâr che e sedi la uniche risorse preziose che e je restade in man ai citadins furlans. Cuntun unic pont fer par chei che come me a àn voie di sostignî cheste dificile sielte e sfide: volêi ben a la nestre tiere, cognossile e difindile. Cualsisedi altre distinzion sutile, intal mont dai autonomiscj, al è un regâl che o fasìn ai Partîts talians.
_Regâl che no si meretìn. Fuarce Friûl, fuarce furlans.
✒ Rosario Di Maggio

L’EDITORIÂL / La lezion de bandiere par dismovisi dal letarc

Walter Tomada
Par sigûr o sin stâts ducj braurôs cuant e je rivade in television la storie, discognossude a tancj furlans, di Marc di Murùs (o Moruç?), ultin a rindisi ae concuiste venite dal 1420. Pûr di no dineâ la sô apartignince ae Patrie dal Friûl, lui – che al puartave la bandiere dal Stât patriarcjâl – […] lei di plui +

La piçade / Fevelìn di autonomie pluio mancul diferenziade

Mastiefumate
In Italie si torne a fevelâ di autonomie. Magari par dâi cuintri, ma si torne a discuti. La Lega cu la propueste di leç su la autonomie diferenziade e torne a metile in cuistion. Dopo la Secession de Padanie, la Devoluzion, la Gjestion des Regjons dal Nord, dutis cuistions ladis in malore, cumò Calderoli al […] lei di plui +

L’EDITORIÂL / No stin a colâ inte vuate de indiference

Walter Tomada
Al à fat une vore di scjas l’articul scrit su la “Patrie” di Setembar di Marco Moroldo, furlan che al vîf in France e che al à insegnât ai siei fîs la marilenghe. Tornât a Mortean pes vacancis di Istât, al à provât a cirî cualchi zovin o cualchi frut che al fevelàs furlan cui […] lei di plui +