Sfuei Mensîl Furlan Indipendent
Archivi de Patrie

NO SON PERAULIS PAR VECJOS. Wienerschnitzel

............


Mandi nono!
Mandi frute! Âstu bielzà pront di gustâ?
O voi fûr, usgnot.
Simpri ator, eh?
O vin voie di provâ un gnûf ristorant che a àn viert. Al fâs cusine austriache e todescje.
Ce? Austriache e todescje? Sêso fûr cul cjâf? Cun dutis lis robis buinis che o vin chi? I todescs a podaran insegnâus un grum di robis, ma sigûr no a fâ di mangjâ.
Ma sù po, nono, si fâs par cambiâ. No si pues mangjâ simpri la stesse robe.
E par cambiâ tu mangjis todesc? A varan cartufulis di prin, secont e ancje di dolç!
Ma no, nono. No varan une cusine masse svariade, ma alc di bon si cjate! A àn buinis mignestris, il goulash. E dopo mi plâs simpri un grum la wienerschnitzel.
Vin e stice? Stice a ‘nd àn sigûr tante, ma no stâ a bevi vin dai todescs! Cu la bire a son bulos, ma il vin lassilu pierdi.
Wienerschnitzel, nono!
No soi mighe sort! Vin e stice! E no mi maravei nancje che la int si stici cuant che e cerce un vin todesc!
Ma no vin e stice, nono: wienerschnitzel! E je la cjar panade che a fasin in Austrie.
Cjâr panade? Ma no si clamavie milanese? Cumò e je deventade todescje? Àno invadût une altre volte il Lombart Venit?
Ma sù po, nono! La milanese e je une robe e la wienerschnitzel une altre. E je un pôc diferente de milanese, e je mancul gruesse, cence vues. Tu varessis di cerçâle, e je buine!
No, no, ninine, lasse pierdi: mi ten il vin (il Tocai, no chês robis che a àn là) e ur lassi la stice!
Dut câs, cu la wienerschnitzel jo o bêf la bire!
E alore clamile bireschnitzel, no? E sune ancje miôr.
Va ben. Cjolarai la “bireschnitzel”, alore. Vuelistu vignî ancje tu?
No mi fidi di chei là, jo. E no tu varessis di fidâti nancje tu, di robe cusinade di int che e met i cjalcins cui sandui parsore.
Tant, nono, mighe a cusinin cui pîts!
Forsit no, ma il risultât nol va tant lontan, mi pâr!
✒ Bete Di Spere

L’EDITORIÂL / La lezion de bandiere par dismovisi dal letarc

Walter Tomada
Par sigûr o sin stâts ducj braurôs cuant e je rivade in television la storie, discognossude a tancj furlans, di Marc di Murùs (o Moruç?), ultin a rindisi ae concuiste venite dal 1420. Pûr di no dineâ la sô apartignince ae Patrie dal Friûl, lui – che al puartave la bandiere dal Stât patriarcjâl – […] lei di plui +

La piçade / Fevelìn di autonomie pluio mancul diferenziade

Mastiefumate
In Italie si torne a fevelâ di autonomie. Magari par dâi cuintri, ma si torne a discuti. La Lega cu la propueste di leç su la autonomie diferenziade e torne a metile in cuistion. Dopo la Secession de Padanie, la Devoluzion, la Gjestion des Regjons dal Nord, dutis cuistions ladis in malore, cumò Calderoli al […] lei di plui +

L’EDITORIÂL / No stin a colâ inte vuate de indiference

Walter Tomada
Al à fat une vore di scjas l’articul scrit su la “Patrie” di Setembar di Marco Moroldo, furlan che al vîf in France e che al à insegnât ai siei fîs la marilenghe. Tornât a Mortean pes vacancis di Istât, al à provât a cirî cualchi zovin o cualchi frut che al fevelàs furlan cui […] lei di plui +

L’EDITORIÂL / Miôr furlans o citadins dal nuie?

Walter Tomada
I popui a àn une identitât ancje se no le vuelin. Tant che ogni om al nas e che al cres cuntun non, un cognon, un puest di divignince, e un document che lu comprove, cussì ancje i popui a vegnin di un timp lontan e di une tiere dongje, a clamin lis robis intune […] lei di plui +